Acoperișul sau “asigurarea investiţiilor anterioare”

Admin

Dacă pentru meseriași construcția unui acoperiș este o etapă relativ simplă, pentru beneficiari poate fi un process destul de complicat. De aceea, pentru ca rezultatul să fie pe măsura așteptărilor, trebuie să înțelegem bine principiile unui acoperiș, alcătuirea și materialele necesare.

Acoperișul sau “asigurarea investiţiilor anterioare”

Principiile de bază ale unui acoperiş bine construit sunt:
- Rezistenţa la precipitații puternice
- Izolare fonică și termică
- Stilul arhitectural
- Greutatea raportată la șarpantă

 

Există mai multe feluri de acoperişuri, dar două sunt mai des întâlnite: acoperişul înclinat şi acoperişul-terasă.

Acoperişul tip terasă este unul modern, elegant folosit în principal pe structuri mici, cum ar fi garaje sau extensii, dar desigur, nu numai.
Are un cost mai mic de realizare datorită materialelor necesare mai puține și a mâinii de lucru restrânse.

Acoperișul înclinat are câteva avantaje considerabile printre care eficiența evacuării apei și a zăpezii, poate crea un spațiu de mansardare și are o durată de viață mai mare comparativ cu acoperișul tip terasă. Aceste avantaje vin desigur și cu un cost mai mare de realizare.


Acoperișuri înclinate

Un acoperiș este alcătuit din: șarpantă (structura de rezistență a acoperișului), învelitoare și accesoriile învelitorii.

 

Etapele construirii unui acoperiș:

Montarea coșoroabelor - bârne groase care se montează pe perimetrul casei de care se prind căpriorii.

Montarea popilor și a panelor. Popii se poziționează vertical determinând atât înălțimea acoperișului cât și înclinația acestuia , iar panele, montate orizontal, sunt bârne de lemn aflate în cele mai multe cazuri la mijlocul distanței dintre coșoroabe și coamă, având rol de susţinere a căpriorilor.

Montarea coamei, bârna orizontală din partea superioară a șarpantei.

Montarea căpriorilor. Aceștia determină panta acoperișului și se prind pe coamă, pană și coșoroabă.

Montarea asterelii sau căptușeala din lemn aflată pe căpriori și pe care se va monta sistemul de învelitori (țiglă metalică, țiglă ceramică sau beton, șindrilă bituminoasă etc)

Montarea foliei anticondens. Această folie are un rol extrem de important pentru durabilitatea întregului ansamblu împiedicând întoarcerea umiditatii în elementele interne ale acoperisului. Folia anticondens se montează pe întreaga suprafață a acoperișului, de la streașină la coamă.

Izolarea acoperișului la interior este opțională în funcție de utilizarea acestuia, putând fi și ”acoperișuri reci”.

Montarea învelitorii. Așa cum am menționat mai devreme, învelitoarea poate fi din țigle ceramice, tablă, șindrilă bituminoasă etc.

Tabla dublu fălțuită (durată de viață 40-50 de ani) este ușoară însă nu un bun izolator termic.

Țigla are mai multe avantaje: pe lângă durata de viața mare (80 – 100 de ani) este un bun izolator termic și fonic, nu se decolorează în timp și este tratată cu un strat de protecție ce reduce riscul apariției mușchilor. Chiar și principalul dezavantaj, și anume greutatea mare (40 kg/mp), se poate transforma într-un avantaj când vine vorba la vânturi și furtuni puternice și asigură chiar un acoperiș solid la încărcarile de zăpadă.

Șindrila bituminoasă (30 – 60 de ani) este un izolator termic și fonic foarte bun și are o greutate mică, între 9 și 13 kg/mp.

Plăcile de ardezie conferă un aspect deosebit acoperișului, sunt confecționate din lut sau cenusă vulcanică și au o rezistență mare în timp.

Montarea sistemului pluvial. Ultima etapă a realizării unui acoperiș este reprezentată montarea jgheaburilor și burlanelor.

 

Un acoperiș asigură integritatea celorlalte componente ale unei clădiri, de aceea trebuie realizat de profesioniști. Iar un alt aspect important este alegerea materialelor de calitate, efortul financiar se va reflecta în protejarea corectă a casei dar și în confortul familiei.

Imobile